ne puteti gasi pe: facebook twitter wordpress youtube picasa
APARITII IN PRESA
 

ARHIVA:   
Facultatile de Medicina, incurajate sa se inscrie anul viitor la Gala Premiilor in Educatie, cu premii de 250.000 euro
Autor: Claudia Spiridon
01.11.2010

Tincuta Baltag coordoneaza programele si strategia Fundatiei Dinu Patriciu inca din anul 2007. Implicata in numeroase proiecte educationale si filantropice, directorul general al Fundatiei Dinu Patriciu sustine ca schimbarea in Romania nu va apartine celor de la Putere. Dimpotriva, schimbarea va fi o initiativa a oamenilor care au valori, care cred in adevar si integritate si care condamna minciuna si coruptia.

Tincuta Baltag ne-a vorbit despre "o revolutie tacuta a celor care nu mai accepta ce se intampla in Romania", povestindu-ne despre educatie, despre performanta, despre motivatie dar in special despre Gala Premiior in Educatie ce se va desfasura pe data de 3 noiembrie 2010.

Claudia Spridon (C.S.): Gala Premiilor in Educatie se afla in acest an la cea de-a doua editie. Ati introdus doua categorii noi, dar si o suplimentare a premiilor cu 50.000 euro fata de anul precedent. Ce reprezinta de fapt Gala Premiilor in Educatie?

Tincuta Baltag (T.B.): Noi credem foarte mult in nevoia de recunoastere a oamenilor care fac performanta. Acestia existau in sistem inainte de Gala Premiilor in Educatie, numai ca se simteau nebagati in seama, nevalorizati. La un moment dat, oricat de bun profesionist ai fi, daca vezi ca nimeni nu se apleaca asupra muncii tale si nu te apreciaza, probabil ca ajungi sa iti pierzi motivatia, gandindu-te: "La ce bun daca nimanui nu-i pasa?" La Gala Premiilor in Educatie nu conteaza premiile in bani pe care noi le oferim. Cea mai importanta este recunoasterea pe care o acordam celor ce sporesc calitatea invatamantului. Am fost extraordinar de fericita cand am vazut ca oamenii acestia au inceput sa fie promovati in propriile lor comunitati fara ca noi sa avem niciun fel de rol.

C.S.: Ce se va intampla, mai precis, la Gala Premiilor in Educatie?

T.B.: Primul pas este aducerea castigatorilor pe scena, unde vor fi vedetele serii. Anul trecut, toata seara a fost incarcata de o emotie electrizanta, mai ales ca premiul era inmanat de personalitati ale lumii academice-culturale romanesti. Nominalizatii si castigatorii sunt niste oameni absolut extraordinari care, in sfarsit, se simt valorizati. "Este necesar sa ne recunoastem valorile" este mesajul pe care vrem sa il transmitem prin intermediul acestei gale.

C.S.: Exista categorii la care au fost foarte multi candiati inscrisi si exista categorii la care premiul nu este unul foarte disputat. Un exemplu in acest sens il constituie "Facultatea anului", la care au candidat doar trei insitutii de invatamant superior din Romania. De ce aceasta diferenta?

T.B.: Intr-adevar, la aceasta categorie exista o mica problema. Nu avem inca destule facultati care sa candideze la Gala Premiilor in Educatie. Anul acesta au fost inscrise in competitie doar trei facultati din toate domeniile. Speram sa incurajam mai multe institutii de invatamant superior sa se inscrie, printre care sa se regaseasca si Facultati de Medicina din cadrul UMF-urilor din tara.

C.S.: Sumele de bani incluse "in joc" sunt semnificative. De ce competitia pare a fi una neatractiva pentru facultati?

T.B.: Este complicat. La un moment dat am primit o explicatie halucinanta pentru mine. Un decan nu voia sa inscrie facultatea pe care o conducea in competitie spunandu-mi ca banii oferiti ca premiu nu vor ajunge in bugetul facultatii, ci vor reveni Rectoratului, care decide asupra modului in care este impartita suma. Eu m-am mai confruntat cu asta. Am vrut, la un moment dat, sa sustin niste programe de master in Educatie pentru viitorii profesori si am sprijinit facultatea respectiva sa dezvolte un program masteral. Decanul facultatii mi-a explicat ca politica este aceea de a da 40% din sumele primite de la sponsori privati la Rectorat. Pentru mine nu este acceptabil. Fiind sponsor privat decid ce finantez, iar daca eu vreau sa finantez un program de master in Educatie dezvoltat de facultatea X,  acolo as vrea sa se duca banii, nu la Rectorat unde intra toate cheltuielile universitatii. Daca ma gandesc la Rectoratul unor universitati mari precum Babes Bolyai sau Universitatea din Bucuresti, banii acestia ajung practic intr-un sac fara fund. Daca nu ar exista astfel de reguli aberante, facultatile ar putea obtine mult mai multe sponsorizari private.

C.S.: Deci nu exista o monitorizare clara a modului in care sunt cheltuiti banii castigati de o facultate la Gala Premiilor in Educatie?

T.B.: Cand este vorba de facultati este mai dificil sa urmarim ce se intampla. In schimb, cand este vorba de persoane private, de profesori sau de scoli este ceva mai usor. Filosofia noastra de pana acum a fost sa nu cerem rapoarte financiare foarte elaborate pentru felul in care au fost cheltuite premiile. Este important ca omul acela sa se simta motivat si sa se simta apreciat. Spre exemplu, daca are si probleme de ordin financiar, ar fi pacat sa ii impunem profesorului anului, sa zicem, sa cheltuiasca suma castigata intr-un anumit fel. Cand este vorba de oameni, suntem ceva mai flexbili. Dar cand este vorba de institutii, ma astept intr-adevar sa investeasca acei bani in proiecte educationale. Cand este vorba de ONG-ul anului in Educatie, ma astept sa investeasca acei bani intr-un proiect educational. Este valabil si pentru "Scoala anului" si pentru "Facultatea anului".

C.S.: Educatia este unul dintre sectoarele subfinantate de la noi din tara. Ce credeti ca ar trebui facut pentru ca acesta sa functioneze la capacitate maxima?

T.B.: In Educatie nu e vorba doar de subfinantare. Se mai intampla ceva.Vreau sa reamintesc acel Pact al Educatiei Nationale incheiat in 2008, cand toate fortele politice s-au angajat la a finanta Educatia cu cel putin 6%. In fapt, n-am ajuns la cei 6%. De altfel, se pierd foarte multi bani aiurea. Ministerul Educatiei a obisnuit multa vreme sa arunce sume imense in teritoriu pentru reconstructii de scoli si sa nu monitorizeze niciodata cum sunt cheltuiti, de fapt, banii. Deci nu e neaparat vorba de suma efectiva alocata de Ministerul Educatiei, ci mai ales de felul in care este aceasta cheltuita. Mie mi se pare foarte important ca o prioritate sa fie resursa umana din sistem. Eu m-as gandi prima oara la resursa umana si dupa aceea la cladiri. Pentru cladiri se mai gasesc fonduri europene, se mai gasesc surse private, dar resursa umana trebuie motivata, trebuie platita bine daca vrei performanta in sistem. Or, in Romania tocmai resursa umana este neglijata, fiind prost platita.Nu te poti astepta ca un student foarte bun sa isi doreasca sa fie profesor pentru un venit de 700 de lei net pe luna. El are o gramada de alte alternative.

C.S.: O alternativa este chiar plecarea din tara, la care multi recurg deja. Ce face Fundatia Dinu Patriciu pentru a motiva si pastra in tara tinerii performanti?

T.B.: In fiecare an acordam 100 de burse tinerilor romani care isi doresc sa urmeze studii de master sau doctorat la cele mai bune universitati din lume. Asa se face ca avem acum studenti pe la Oxford, pe la Cambridge. O conditie pe care noi o punem pentru a-i finanta este ca dupa terminarea studiilor sa se intoarca in tara. Desigur, intotdeauna, aceasta conditie a noastra a fost contestata. Mi s-a spus de nenumarate ori: "Dar de ce sa se intoarca? Ce ii asteapta in Romania? Nu exista oportunitati pentru ei! Or sa se rateze! De ce faceti asta?". Drept urmare, am dezvoltat impreuna cu LSRS o plaforma online care se numeste www.joburilaorizont.ro, unde am invitat angajatorii de top din Romania. Acestia pot posta job-uri dedicate tinerilor romani care au studii in strainatate. In momentul de fata, avem vreo 400 de CV-uri apartinand unor astfel de tineri plus vreo 40 de companii care pun constant job-uri acolo, dedicate lor.

C.S: Si Guvernul Romaniei acorda acea bursa guvernamentala care functioneaza, practic, dupa acelasi principiu. Plata studiilor in strainatate si conditia de a lucra in sistemul public romanesc pentru o anumita perioada de timp. Ceva nu a functionat insa. Unde s-a produs ruptura?

T.B.: A fost o mare problema. Guvernul Romaniei a alocat vreo sase milioane de euro pentru aproximativ 150 de tineri si le-a pus aceasta conditie - obligativitatea de a lucra cinci ani de zile in structurile publice pe pozitii de management. Ei au alocat acei bani, cei 150 de studenti si-au realizat studiile, s-au intors in tara si, cu contractul in mana, s-au dus la Guvern pentru a obtine un job. Aici s-a intamplat blocajul. N-a existat nici vointa politica si cred ca si legislativ au avut niste dificultati. Este foarte dificil sa dai afara oameni din sistemul public, mai ales directori. Mai multe guverne care s-au succedat de atunci reitereaza ca ii vor sustine pe tineri. In fapt, n-au fost in stare sa desteleneasca sistemul si sa ii dea afara pe cei care erau acolo si erau incompetenti, si sa aduca in locul lor tineri competitivi. Din cauza nerespectarii clauzelor contractuale acestia au preferat sa plece - fie in strainatate, fie in sectorul privat de la noi din tara. Exista multe guverne in lume care investesc bani multi pentru a-si trimite tinerii la studii la cele mai bune universitati din lume si apoi ii aduc inapoi si ii integreaza pe piata muncii.

C.S.: Iar tinerii, practic vin cu know-how-ul...

T.B.: Exact. Este o infuzie de creiere, daca vreti. Guvernele care gandesc pe termen lung si au astfel de strategii de dezvoltare a resurselor umane isi dau seama ca singura lor sansa de a fi competitive este sa aduca asemenea tineri in tara, investind multi bani in asta. Si vointa politica.

C.S.: La un moment dat ati afirmat ca ar trebui privatizata educatia. Ce ar presupune asta mai exact?

T.B.: Eu provin dintr-o familie saraca, asadar nu as putea sa pledez pentru privatizarea educatiei. In cazul meu, sistemul public de invatamant a fost o reala sansa. In acelasi timp, gandindu-ma la sistemul actual si cum l-am putea face sa fie mai bun, s-ar putea ca o solutie sa fie construirea unui sistem privat puternic. Dar asta nu inseamna ca cel public ar trebui sa dispara. Ce spun eu este ca trebuie creat un model de educatie de calitate puternic, in asa fel incat sistemul public sa se simta cumva restrans, fortat sa se adapteze. Si va spun asta pentru ca eu am vizitat foarte multe scoli si publice si private, iar intre ele nu prea exista comparatie. Cand un sistem privat puternic ar fi construit in paralel cu sistemul public, acesta ar putea sa puna presiuni asupra performantelor. In momentul acesta avem un fel de insule de excelenta in sistemul privat romanesc, nefiind unul coerent. In Romania, la nivel universitar, vreo 36% dintre studenti merg in sistemul privat, pe cand media europeana este tot undeva pe la 30%.

C.S.: Se stie ca in universitatile romanesti se pune mai mult accent pe teorie decat pe practica. Tocmai din acest motiv, multi dintre studenti nu sunt pregatiti pentru piata muncii, iar asta e o constatare a angajatorilor.

T.B.: Intr-adevar, noi pierdem enorm prin faptul ca punem atat de mult accent pe teorie. Intre CV-ul unui tanar care a avut o multitudine de activitati extracuriculare si CV-ul unui tanar care a facut doar facultatea si atat, intotdeauna angajatorii il vor prefera pe primul pentru ca s-a confruntat cu situatii pe care le va intalni si la locul de munca. Spre exemplu, s-a confruntat cu scriere de proiecte in organizatiile neguvernamentale, a lucrat in echipa, a trebuit sa prezinte niste proiecte, sa vorbeasca despre ele in public. Si atunci, toate activitatile acestea il pregatesc pentru piata muncii.

C.S.: Sunteti o vizionara a societatii civile din Romania. Cum credeti ca ar putea fi produsa o schimbare la noi in tara si ce ar presupune acest lucru?

T.B.: Schimbarea in Romania se va intampla de jos in sus. Am asteptat prea mult timp sa se intample ceva de la Guvern sau de la Ministere. Nu s-a intamplat si nici nu o sa se intample. Atata timp cat societatea civila nu este suficient de puternica, cei aflati la putere vor gasi tot felul de parghii sa-si satisfaca propriile lor nevoi, propriile lor interese. Simt un fel de revolutie tacuta in ultima vreme. De vreo doi ani de zile simt asta. Este o revolutie tacuta a celor care nu mai accepta ce se intampla de fapt in Romania, a celor care au alte valori, a celor care cred in integritate, in adevar, a celor care condamna minciuna si coruptia. Si spun ca este o revolutie tacuta pentru ca nu se intampla nici pe strada, nici la televizor, ci se intampla prin faptul ca oamenii acestia se aduna in aceleasi locuri, construiesc proiecte si incep sa isi largeasca din ce in ce mai mult aria de influenta. Am auzit oameni care au ajuns la un anumit status financiar spunand: "Vreau sa fac ceva pentru societatea in care traiesc". Oamenii acestia nu ajung neaparat la televizor, nu ajung in presa ori pe prima pagina a ziarelor.  Dincolo de retorica asta publica, de faptul ca auzim cum romanii vor sa plece din tara, se constituie un nucleu puternic de oameni care apreciaza ce au aici. Cred ca este vorba de asumarea propriului tau rol in societate.

C.S.: Sa inteleg ca este o tendinta a oamenilor de a se implica in bunul mers al societatii prin implicare activa?

T.B.: Da. Este o tendinta pe care eu o simt din ce in ce mai puternic.

C.S.: Multi oameni cheie din sistemul sanitar apreciaza enorm initiativele fundatiei pe care o managerati. Credeti ca ati putea sa va implicati si in aceasta zona, a asistentei medicale, pentru a acorda burse sau a ajutora sa zicem, cadre medicale aflate la inceput de cariera?

T.B.: Incet incet noi am inceput sa ne implicam si in zona de Sanatate. Insa, eu cred in specializarea unei fundatii si sunt de parere ca atunci cand ti-ai ales o misiune trebuie sa o duci pana la capat. Daca te imprastii pe prea multe domenii, s-ar putea sa iti diminuezi impactul si sa nu mai fii specialist in ceea ce faci. Un punct forte al nostru este acela ca lumea a inceput sa ne recunoasca drept acea organizatie neguvernamentala specializata pe Educatie si care sprijina Educatia. In acelasi timp, sunt multe elemente din Sanatate care au legatura cu Educatia apropo de tineri studenti, de medici rezidenti. Noi am sprijinit doctori romani sa ajunga la diverse conferinte in strainatate, pentru ca exista aceasta componenta de educatie care se refera bineinteles, si la doctori. Sanatatea este un domeniu care trebuie sustinut.